De fiecare dată când trec mai mult de câteva săptămâni între articole, mi-e greu să găsesc un punct de plecare. Fie exprimarea mi se pare nepotrivită, scriu şi iar şterg, fie nu-mi găsesc cuvintele.
Cert e că arta de a scrie este una ce trebuie întreţinută. Cu cât scrii mai mult, cu atât îţi doreşti să continui şi e din ce în ce mai uşor, devine mai natural. Simt pe pielea mea că e greu să aşterni cuvinte atunci când ţi-ai pierdut antrenamentul. Nu e ca şi cum aş sta la poveşti cu prietena mea ore întregi. Nu e numai despre storytelling.
Azi cel mai bun punct de plecare este să mă înscriu din nou la SuperBlog.
Nu-mi propun să fiu finalistă şi nu vin cu promisiuni, pentru că ştiu că SuperBlog e un maraton de scris în adevăratul sens al cuvântului. Mai ales dacă vorbim de ediţia de toamnă, care e mai lungă decât cea de primăvară. E ca şi cum m-aş gândi să particip la un maraton când eu n-am mai ieşit la alergat de ceva timp.
Participarea la gala din vară m-a pus pe gânduri şi mi-am dat seama că îmi doresc să păstrez legătura cu comunitatea atât de frumoasă care s-a format în jurul competiţiei. “Frumos ar fi să şi particip”, zic în mintea mea de vreo două luni. Şi închei prin a publica articolul de înscriere.
Asta da provocare!
Dacă ţi-a plăcut articolul meu, dă-mi de ştire într-un comentariu. Dacă vrei să fii la curent cu noutățile, urmăreşte-mă pe Facebook.
